Avocat Elvetia Romania                                             Rechtsanwältin Rumänien Schweiz

 

Procedura divorțului în Elveţia (versiune 2012)

 

 

În general putem vorbi despre două modalități de a divorța: prima, divorțul prin acord, când părțile sunt de acord cu divorțul şi stabilesc de comun acord condițiile divorțului şi se încheie o convenție; cea de-a doua, acțiunea de divorț, când una din părți nu este de acord cu divorțul sau cu condițiile acestuia şi procedura se declanşează la reclamația celuilalt soț.

Acțiunea de divorț poate fi promovată la instanța de la domiciliul petentului sau la instanța de la domiciliul soțului pârât. Schimbarea domiciliului în timpul divorțului nu atrage schimbarea competenței instanței.

Persoanele care nu dispun de mijloace financiare pentru promovarea unei acțiuni de divorț pot înainta instanței competente o solicitare de acordare de scutire de la plata taxelor aferente procedurii divorțului. În situația în care instanța va aproba această
solicitare, cheltuielile de judecată şi onorariile avocaților vor fi preluate de către stat.

Divorțul pe bază de acord

Divorțul pe bază de acord are la bază convenția de divorț. Convenția de divorț este de fapt un contract prin care soții stabilesc de comun acord urmările divorțului: încredințarea copiilor, dreptul de vizită, obligațiile de întreținere, împărțirea asigurărilor sociale şi a bunurilor. Instanțele vor verifica totuşi respectarea dispozițiilor legale privitoare la încredințarea copiilor.

Dacă soții sunt de acord cu divorțul şi cu urmările acestuia şi au încheiat o convenție de divorț, trebuie să înregistreze această convenție la instanța competentă. Instanța va stabili un termen când va invita soții pentru audiere. Soții trebuie să se prezinte
personal şi nu pot delega pentru audiere o altă persoană sau un avocat.  Instanța va audia soții, atât împreună cât şi separat, pentru a verifica dacă acordul asupra divorțului a fost dat de bună voie şi dacă ambii soți au ințeles, clar şi fără echivoc, condițiile divorțului. Dacă din căsătorie au rezultat copii, instanța va decide în funcție de vârsta şi audierea acestora. Dacă în urma audierilor instanța a constatat că divorțul este liber-consimțit, va pronunța divorțul fără să mai administreze alte dovezi.

 

Dacă instanța constată că nu sunt întrunite condițiile divorțului pe bază de acord, va acorda un termen pentru ca părțile să formuleze acțiunea de divorț (ex. s-a înregistrat la instanță convenția de divorț însă, în fața instanței, una din părți declară că nu mai este de acord cu divorțul sau cu condițiile divorțului stabilite în convenție)

Dacă părțile sunt de acord doar cu anumite aspecte privind divorțul iar cu altele nu, pot formula o acțiune comună pentru divorț, solicitând instanței să decidă asupra aspectelor nelamurite. Atât în această situație, cât şi în cazul divorțului la sesizarea unei părți, instanța va asculta părțile, după care le va face o propunere de încheiere a unei convenții.

Divorțul la reclamația unuia dintre soți

 

Dacă părțile nu sunt de acord să încheie o convenție de divorț trebuie urmată procedura divorțului la reclamația unuia dintre soți împotriva soțului pârât. Această procedură se desfăşoară pe bază de contradictorialitate, soții sunt părți contradictorii în proces iar instanța va administra probe şi va decide cu privire la toate aspectele privind urmările divorțului.

Dacă unul dintre soți vrea să divorțeze iar celalalt soț nu este de acord cu divorțul, divorțul nu se va putea pronunța decât după trecerea a 2 ani de la separare, respectiv după 2 ani de la renunțarea la conviețuirea în comun. Separarea se poate realiza faptic, prin părăsirea domiciliului conjugal, fără a interveni alte demersuri. Totodată soții pot încheia o convenție de separare prin care să stabilească în scris, de comun acord condițiile separării, fără intervenția instanței (cine rămâne în locuință, încredințarea copiilor, plata pensiilor de întreținere a copiilor etc). Dacă soții nu se înțeleg asupra condițiilor separării, acestea vor fi stabilite de către instanță. După doi ani de la separare, se va putea pronunța divorțul necondiționat, chiar împotriva voinței unuia dintre soți.

În cazuri excepționale (infracțiuni, agresiuni exercitate asupra celuilalt soț) divorțul se va putea pronunța chiar împotriva voinței unuia dintre soți, înainte de trecerea termenului de 2 ani.
 

 

RAin - Avocat Camelia Costea

http://www.avocat-costea.ro

Avocat Elvetia-Romania/Rechtsanwalt Rumänien-Schweiz